Dumitru Branc - RUGACIUNE NATIONALA 10 SI 11 IULIE 2010

Index > Arhiva Rugaciuni 2010 > RUGACIUNE NATIONALA 10 SI 11 IULIE 2010

RUGACIUNE NATIONALA PENTRU DECLANSAREA
TREZIRII CONSTIINTEI DACICE IN TOTI ROMANII DIN
TARA SI DE PRETUTINDENI-ROMANIA GRADINA MAICII
DOMNULUI,ROMANIA PAMANT SFANT-10 SI 11 IULIE 2010

MESAJUL DIVIN PRIMIT ASTAZI 16 IUNIE 2010:
DIVINITATEA NE TRANSMITE CA PELERINAJUL
PREVAZUT A AVEA LOC IN 09-10-11 IUNIE 2010,LA
MANASTIREA PRISLOP-COSTESTI,S-A ANULAT,
LUCRAREA SE VA FACE, DE FIECARE, IN LOCATIA
IN CARE SE AFLA. SUNTEM INDEMNATI SA TINEM
SEAMA DE VOIA DIVINA,CU TOTII: PELERINAJUL S-A
ANULAT!!! NU MERGE NIMENI NICI LA PRISLOP,NICI
LA CETATILE DACICE !!!

RUGACIUNE NATIONALA
IN ZILELE DE 10 SI 11 IULIE ORA 18,00

    DECLANSAREA TREZIRII CONSTIITEI DACICE,
A DACULUI LIBER IN TOTI ROMANII DIN TARA SI DE
PRETUTINDENI;REPUNEREA IN DREPTURI A IDENTI-
TATII NATIONALE,IDENTITATE, CARE ESTE SACRA-
LITATEA POPORULUI DAC;ADEVARUL SCOS LA LU-
MINA, IN TOTI ROMANII SI ROMANIA DIN TOATE PU-
CTELE DE VEDERE;ROMANIA GRADINA MAICII
       DOMNULUI,ROMANIA PAMANT SFANT;
          RENASTEREA NATIONALA

      1 - SE SPUNE TATAL NOSTRU DE 3 ORI;
      2 - SE SPUNE DE 33 DE ORI: LUMINA, IUBIRE, ARMO-
NIE, DECLANSAREA TREZIRII CONSTIINTEI DACICE, A
DACULUI LIBER, IN TOTI ROMANII DIN TARA SI DE PRE-
TUTINDENI; REPUNEREA IN DREPTURI A IDENTITATII
NATIONALE, IDENTITATE, CARE ESTE SACRALITATEA
POPORULUI DAC; RENASTEREA NATIONALA; ADEVARUL
SCOS LA LUMINA IN TOTI ROMANII SI ROMANIA DIN
TOATE PUNCTELE DE VEDERE; ROMANIA-GRADINA
MAICII DOMNULUI, ROMANIA PAMANT SFANT !
     3- SE FAC, ELIBERARILE, IN FELUL URMATOR:
     ELIBEREZ: TOATE CARMELE DE LA FACERE PINA
ACUM DIN TOATE ASPECTELE, DIMENSIUNILE, LOCURILE
SI TIMPURILE; TOATE LEGATURILE DE NEAM PE CARE
LE AM DE LA FACERE PINA ACUM; TOATE BLESTEMELE
LEGATURI, FACATURI, GINDURI NEGRE, URA, ATACURI
CARE SAU FACUT ASUPRA MEA SI ASUPRA TUTUROR
STRAMOSILOR MEI DE LA FACERE SI ASUPRA INTRE-
GULUI TERITORIU AL DACIEI STRABUNE SI IN SPECIAL
AL LOCURILOR SACRE DIN DACIA STRABUNA; TOATE
LEGAMINTELE, JURAMINTELE SI FAGADUIELILE DE
OSINDA PE CARE LE-AM FACUT DE LA FACERE PINA
ACUM, CU VOIE SAU FARA DE VOIE, CU STIINTA SAU
FARA DE STIINTA, CU GINDUL, CU VORBA SAU CU
FAPTA SI ABSOUT TOT CE ESTE NEDIVIN IN MINE SI
TOATE OBSTACOLELE SI TOATE BLOCAJELE, DE
ORICE NATURA SUNT, CARE MA OPRESC SA SE
TREZEASCA IN MINE CONSTIINTA DACICA, DACUL
LIBER, SA-MI REGASESC IDENTITATEA ADEVARATA
CARE ESTE SACRALITATEA DACICA, ADEVARUL SA FIE SCOS LA LUMINA IN TOT CEEA CE SUNT, FAC SI AM
ASA CUM ESTE VOIA DIVINA,PRIN DREPT DIVIN SI
SA MA RENASC !!!       (Se zice de 3 ori)
     4- RUGACIUNEA DE ALCHIMIZARE:
     TATAL NOSTRU CEL DIN CERURI, CREATORUL
SUPREM ABSOLUT, ISUSE CRISTOASE, DUHULE SFINTE,
MAMA MARIA-MAICA DOMNULUI, MAMA GEEA SI TOATE
ENTITATILE CE SUNTETI CU NOI IN SFANTA LUCRARE,
VA ROG, VA IMPLOR, SA ALCHIMIZATI, IN MINE, IN FAMI-
LIA SI CASA MEA IN TOTI ROMANII DIN TARA SI DE
PRETUTINDENI IN FAMILIILE SI CASELE LOR, IN DACIA
STRABUNA: IN SUBSOLUL EI SI TOT CE ESTE PE
TERITORIUL DACIEI STRABUNE, SI IN SPECIAL IN LOCU-
RILE SACRE ALE DACIEI STRABUNE, TOATE CAUZELE,
DE LA FACERE PINA ACUM, DIN TOATE ASPECTELE,
DIMENSIUNILE, LOCURILE SI TIPURILE, CARE NE OPRESC
SUB ORICE FORMA SA SE DECLANSEZE TREZIREA
CONSTIINTEI DACICE IN TOTI ROMANI; SA NE REPUNEM
IN DREPTURI IDENTITATEA NATIONALA; ADEVARUL
SCOS LA LUMINA IN TOTI ROMANII SI ROMANIA DIN
TOATE PUNCTELE DE VEDERE;ROMANIA-GRADINA
MAICII DOMNULUI, ROMANIA PAMANT SFANT;
RENASTEREA NATIONALA; TOTUL, VA IMPLOR SA LE
ALCHIMIZATI IN: LUMINA, IUBIRE, ARMONIE, DECLANSA-
REA TREZIRII CONSTIINTEI DACICE, A DACULUI LIBER
IN TOTI ROMANII DIN TARA SI DE PRETUTINDENI,
ADEVARUL SCOS LA LUMINA IN TOTI ROMANII SI
ROMANIA DIN TOATE PUNCTELE DE VEDERE, ROMANIA
-GRADINA MAICII DOMNULUI, ROMANIA PAMANT SFANT,
RENASTEREA NATIONALA; TOTI ROMANII SI ROMANIA
EXEMPLE DIVINE DEMNE DE URMAT PENTRU INTRE-
AGA UMANITATE DIN TOATE PUNCTELE DE VEDERE !
(Prima parte se zice o data iar ce este scris cu litere
inclinate,in ce sa se alchimizeze, de 33 de ori)!
     5- GNOSTUL:
     INSPIR PRIN GNOSTUL MEU (nu se face pe inspiratie,
numai se spune):
                         -ELIBERAREA (Aici se reia tot ce scrie la
punctul 2, la ELIBERARI).
                         -INSPIR PRIN GNOSTUL MEU (Aici se reia
tot ce scrie la ALCHIMIZARE, in partea a doua, cu litere
inclinate).
      SE FACE DE 3 ORI !
     6- MEDITATIA INVIERII:
     EU SUNT INVIEREA SI VIATA, DECLANSARII TREZIRII
CONSTIINTEI DACICE, A DACULUI LIBER IN MINE; A
REPUNERII IN DREPTURI A IDENTITATII MELE REALE,
IDENTITATEA DACICA; ADEVARULUI SCOS LA LUMINA
IN MINE DIN TOATE PUNCTELE DE VEDERE;
A RENASTERII MELE!; A EXEMPLULUI DIVIN DEMN DE
URMAT DIN TOATE PUNCTELE DE VEDERE PENTRU
INTREAGA UMANITATE !
     ISUSE CRISTOASE SI MARIA MAGDALENA,VA ROG,
VA IMPLOR, CU ENERGIA INVIERII SA INVIATI IN FAMILIA
MEA IN TOTI ROMANII DIN TARA SI DE PRETUTINDENI
SI IN FAMILIILE LOR SI IN DACIA STRABUNA IN TOT
TERITORIUL EI (in subsol si in sol) SI IN SPECIAL IN
LOCURILE SACRE: DECLANSAREA TREZIRII CONSTIITEI
DACICE, A DACULUI LIBER, REPUNEREA IN DREPTURI
A IDENTITATII NATIONALE, IDENTITATE CARE ESTE
SACRALITATEA POPORULUI DAC; ADEVARUL SCOS LA
LUMINA IN TOTI ROMANII SI IN ROMANIA DIN TOATE
PUNCTELE DE VEDERE; ROMANIA-GRADINA MAICII
DOMNULUI, ROMANIA PAMANT SFANT;
R E N A S T E R E A    N A T I O N A L A    ! ! ! ! !
     Se zice de 33 de ori !
     7- TERAPIA IERTARII:
     IMI PARE RAU; IARTA-MA; TE IUBESC;
ITI MULTUMESC; (Se face de 9 ori, cu fiecare in parte) !
     SE FACE TERAPIA IERTARII CU: CONSTIITA DACICA,
IDENTITATEA NATIONALA, DACIA STRABUNA, CU
POPORUL DAC, CU LOCURILE SACRE ALE DACIEI
STRABUNE, CU CONDUCATORII DACIEI, CU ZAMOLXE,
BUREBISTA, DECENEU, IO DECEBAL, CU TOTI CARE AU
TRAIT PE TERITORIUL DACIEI STRABUNE DE LA FACERE
PINA ACUM, INDIFERENT UNDE SE AFLA, INTRUPATI IN
ROMANIA, IN AFARA ROMANIEI SAU IN ASTRAL, CU ADEVARUL CARE URMEAZA A FI SCOS LA LUMINA
DIN TOATE PUNCTELE DE VEDERE DE LA FACERE
PINA ACUM IN TOT CE II PRIVESTE PE DACI, PE ROMANI,
DACIA STRABUNA SI ROMANIA, DIN TOATE PUNCTELE
DE VEDERE, CU TOTI ADVERSRII SI DUSMANII ROMANI-
LOR SI AI ROMANIEI, CU APA, CU FOCUL, CU METALUL,
CU PAMANTUL, CU ETERUL, CU INTREAGA UMANITATE,
CU INTREG UNIVERSUL, CU INTREAGA CREATIE
DIVINA SI CU NOI INSINE !!!

     8- IN FINALUL RUGACIUNII SE SPUNE, DE 33 DE ORI:
     LUMINA, IUBIRE, ARMONIE,TREZIREA CONSTIITEI
DACICE, A DACULUI LIBER, RENASTEREA NATIONALA,
DACIA-GRADINA MAICII DOMNULUI, ROMANIA PAMANT
SFANT, P A C E A     L U M I I   !!!
     AMIN !!!    AMIN !!!   AMIN !!!

                      VA BINECUVINTEZ IN NUMELE SFINTEI
           TREIMI SI AL MAICII DOMNULUI,
                                   IOAN DUMITRU BRANC
                                           DAC LIBER

             RUGAMINTE:
      TRANSMITE-TI ACESTA, FOARTE IMPORTANTA,
RUGACIUNE LA CITI MAI MULTI ROMANI DIN TARA SI
DE PRETUTINDENI !

     IN FOARTE SCURT TIMP VA URMA RUGACIUNE
PENTRU A P A !!!!!

          PRECIZARI:
     FIECARE FACE RUGACIUNEA IN LOCATIA UNDE
SE AFLA, NU EXISTA PELERINAJ, ESTE VOIA DIVINA
SI NU ESTE NICI O INFLUENTA UMANA, HOTARIREA
DE ANULARE A PELERINAJULUI S-A LUAT DE CATRE
ENTITATILE DIVINE DIN LUCRARE SI NU DE CINEVA
DE PE PAMANT, LUCRAREA ESTE A DIVINITATII SI SE
FACE DE CATRE DIVINITATE, CU NOI SI PRIN NOI,
TOATE SCENARIILE SUNT DIVINE, CINE SE OPUNE,
ESTE ALEGEREA PROPRIE, DAR CU CONSECINTELE
CARMICE AFERENTE, ESTE VORBA SI DE ASCULTARE
DE DIVINITATE SI DE SMERENIE SI DE CUMPATARE....
   DACA AM SUPARAT SAU LEZAT PE CINEVA CU
ACESTE PRECIZARI, IMI CER IERTARE: VA ROG
FRUMOS SA MA IERTATI !
I.D.B.

COMENTARII:

Tarne - Saturday, 10 July 2010 16:43:12

Ma intreb cum o arata in astral harta Romaniei (respectiv a Romaniei pe glob) acuma dupa ce s-a incheiat rugaciunea. Poate incapea in cuvinte cata lumina s-a emis cu siguranta?

eugenia alina moldoveanu - Friday, 09 July 2010 13:42:07

A sosit timpul!!1

RUSE VICTORIA - Wednesday, 23 June 2010 18:55:56

BUNA ZIUA PENTRU TOTI. DAR MAI ALES IUBIREA,ARMONIA SI PACEA SA VA INSOTEASCA,IAR ADEVARUL DIVIN SA RAZBATA PENTRU INTEAGA OMENIRE.
Astept ca dl Branc sa revina printre noi.
Sunt sigura ca norii au trecut si ca in curand ne vom bucura de prezenta sa ,sa nu uitam ca nimeni nu poate sa-l suplineasca .
Va doresc multa sanatate .

ioana - Sunday, 11 July 2010 02:28:40

Frati romani,
De cand am citit cartile Aryanei Havah, am simtit ca ele detin un adevar revelat, iar faptul mi s-a confirmat si am sa va povestesc cum: fetita mea aude, in timpul zilei, in interiorul ei o voce care zice ca este Dumnezeu. Ea vorbeste cu vocea, ii da raspunsuri la orice intrebare si o indeamna la lucruri bune de fiecare data: ii zice de ex." nu omori muste si tantari"," nu lovi pe fratele tau", " nu-ti fie frica".La aceasta voce s-au adaugat si vedenii in timpul zilei ale unor forme eterice de oameni.Pana sa citesc acele carti ale dnei Aryana, nu am inteles ce este cu aceste voci, si (psiholog fiind de meserie) le-am luat ca fantasme de copil( desi copilul ma avertizase ca nu sunt imaginatiile sale).Aceste voci au avut bipolaritate pana ce fetita a locuit in Canada. Din luna iunie ea este definitiv in Romania, iar vocea are doar polaritate pozitiva, se manifesta mai des si ia si forme vizuale de energie. Acum am indemnat-o sa comunice cu aceasta voce, sa puna intrebari si sa-si invinga teama de orice. Acest exemplu al fetitei mele l-am postat aici pt. a va zice ca acele entitati evoluate ce vor lua viata si vor glasui printre noi sunt realitati. Rugaciunea d-voastra colectiva are efect. In unii se trezeste constiinta dacica, in altii vorbeste Dumnezeu, iar altii sunt chiar intrupari ale unor fiinte extraterestre ce au venit sa ne ajute in marea schimbare.Fie ca toti romanii sa se trezeasca si sa ajunga la cunoasterea Dumnezeului din ei, care este unic si egal in toti si toate. Unii din copiii nostri nu au nevoie de antrenamente pt. a-l percepe pe Dumnezeu in ei,noi ceilalti avem de lucrat la aceasta, deoarece detinem energii negative si nu stim ca El exista in noi si cum sa-l contactam .De aceea va indemn sa cititi cu fff.mare luare aminte cartile Aryanei Havah, deoarece contin adevarul si sa participati la aceste rugaciuni colective ce maresc sansa de trezire individuala a Dumnezeului din noi si de schimbare planetara.Doar cu iubire si rugaciune individuala putem rupe lantul inselaciunilor la care am fost supusi de milenii.Doamne ajuta!

I.D.B. - Friday, 09 July 2010 07:07:28

ARTICOL REDIRECTIONAT DE PE BLOGUL
astrologului si esoteristului Alexandru Nicolici. Este vorba de reactivarea
spirituala a neamului nostru care va avea loc in acest an in intervalul
10-11 iulie 2010 in sanctuarele din muntii Orastie.
Sunt informatii care vin catre noi... iar daca trebuie sa stim, vom sti. Mai
mult va las sa descoperiti singuri.
"Dacii erau ultimul popor care avea la nivel de masă, constiintă spirituală,
ei stiind că sunt fiinte spirituale, nemuritoare, aflate în planul fizic
într-un corp fizic.
Celelalte popoare, romanii, grecii, pierduseră această constiintă
spirituală, acest lucru fiind evidentiat de sculpturile romane si grecesti
care idolatrizează omul, identificându-l cu corpul sau fizic. Toate
reprezentările frumoaselor statui grecesti sunt un imn închinat corpului
fizic, cel după care plângeau in momentul când treceau în lumea de dincolo.
Teama că îsi pierd corpul fizic cu care ei ajunseseră se identifice
dovedeste faptul că grecii se temeau foarte tare de moarte pierzând
constiinta că sunt fiinte spirituale aflate în misiune în planul fizic.
Dacii erau ultimul popor care păstra această constiintă spirituală si care
erau fericiti când mureau pentru că sufletele lor mergeau acolo unde este
bine, la Marele Zeu Zamolxe.
Constiinta spirituală a dacilor era mentinută prin activitatea celor 13
preotese ale zeitei Bendis, zeita Mamă a Pământului. Scopul lor era
mentinerea si transmiterea constiintei spirituale a poporului dac,
intretinerea sentimentului de fiinta spirituala in fiecare dac si a
credintei in nemurire.
Cultul dacic era format din preotii lui Zamolxe, capnoboti (preoti) si
ktistai (calugari -isihasti) si din preotesele zeitei Bendis, zeita Mamă a
Pământului. Sarcina preoteselor era de a intretine sistemul operational al
sanctuarelor dacice si al dispozitivelor de purificare, curatare, eliberare,
precum si de incarcare si amplificare a potentelor dacilor. Tot ele
alimentau cu Energia Vietii sufletele femeilor dace si le ajutau să
transmită copiilor constiinta spirituală.
Sistemul de organizare a centrelor spirituale continea 3 mari scoli de
initiere, aflate la Sarmisegetusa, Costesti si Blidaru. Sistemul initiatic
reformat si perfectionat de Deceneu a functionat excelent până la aparitia
Eului individual, în momentul Sacrificiului lui Hristos din 13 aprilie anul
33. Sistemul initiatic dacic era alcătuit pentru omul cu 3 corprui, iar
odată cu aparitia celui de al 4-lea corp au apărut problemele. Nasterea
Eului trebuia ajustată prin dezvoltarea fortelor de iubire în sufletul
omului, asa cum i-a indemnat Hristos pe oameni să facă.
Nepătrunderea crestinismului în Dacia a dus la aparitia unor mari probleme
in Eurile dacilor care acum erau activate, dar nu dezvoltau fortele de
iubire a aproapelui asa cum cerea Hristos. Nedezvoltarea fortelor de iubire
fata de om a dus la aparitia unor manifestări negative în Eul dacilor. Asta
a insemnat orgoliu, mândrie, egoism, lăcomie, vanitate. Când aceste
sentimente au apărut în sufletele dacilor atunci au apărut problemele. Intre
anul 33 si anul 106 aceste sentimente negative au umplut sufletele
majoritătii dacilor posesori de cunoastere si de functii spirituale
importante.
În anul 87 d.Ch., romanii patrunsesera în Dacia pe valea Cernei si
ajunsesera la Tapae (Herculane), locul unde au fost atacati de daci si
infranti. Distrugerea romanilor s-a facut in principal de catre preotesele
zeitei Bendis, care au muncit din greu pentru a pravali muntii si padurile
ca sa ii strivească pe romani.
Dupa victorie, Decebal, care pe atunci avea aproape 19 ani, si-a asumat
toate meritele infrangerii romanilor, s-a autoprocalmat "Cel mai viteaz" si
l-a inlaturat de pe tron pe unchiul sau Duras - Diurpaneus, care era destul
de batran, proclamandu-se el rege, in locul fratelui tatalui sau. Unele
preotese l-au sprijinit pe Decebal, alte preotese nu au fost de acord si asa
a inceput conflictul preoteselor.
De-a lungul timpului, conflictul s-a amplificat ajungandu-se in anul 106 ca
din acest conflict sa se nasca tradarea care a dus la cotropirea de către
romani a Daciei.
Principalii vinovati de această tradare sunt două preotese. Ele au tradat
romanilor secretele spiritualitătii dacice, au cerut o mare suma de bani in
schimbul tradarii si functii mari in viitorul cult care avea să fie creat de
romani pentru a inlocui cultul dacic. Cele doua preotese i-au dus de mana pe
romani la toate cetatile dacice si i-au ajutat sa le cucereasca. Au divulgat
si locurile sacre de la Fetele Albe, acolo unde se aflau cetatea preoteselor
si cetatea preotilor. Cand Decebal s-a refugiat pe culmile de la Fetele albe
le-au aratat romanilor creasta pe care se afla si asa a fost inconjurat si
capturat. Au vândut inclusiv secretele dirijării Energiei Vietii prin
sanctuarele dacice.
Dupa cucerirea Daciei, au primit un sac cu bani pe care s-au batut sa il
impartă. O preoteasa a castigat si a plecat cu banii si a devenit marea
Vestală a cultului zeitei Hesta, pe care romanii l-au introdus in Dacia.
Cealalta preoteasa s-a dus la cetatea preoteselor si a inchis izvorul
Energiei Vietii care alimenta constiinta spirituala a dacilor si a pus in
conservare toate sanctuarele dacice. Apoi a pus pe versantul de la Fetele
Albe, 4 bariere energetice de protectie, care să nu lase să se apropie de
acel loc nici un om care nu are sufletul curat. Aceste bariere functioneaza
si astazi si ele fac in asa fel incat semnele si marcajele potecii care urca
la Fetele Albe, sa dispara si sa nu se poata ajunge la sanctuar daca in
sufletul omului respectiv exista orgoliu, mandrie, ura, lacomie, etc. Dupa
care preoteasa a plecat la sud de Dunaris, ajungând ulterior in Capadochia.
*De atunci si pana in aceasta viata cele două preotese nu s-au mai intalnit.
Acum li se da sansa să îsi regleze conturile si sa incerce sa repare ceea ce
au stricat.*
*Cele două preotese sunt cele care au distrus constiinta spirituala a
dacilor si lor li se da sansa acum sa facă să renască aceasta constiinta
spirituala a neamului. Renasterea ar trebui declansata la eclipsa totata de
soare in zilele de 10 si 11 iulie anul acesta. Cu ajutorul si prin Voia
Divinitătii, în 10-11 iulie 2010 la sanctuarele din muntii Orastie va fi
reactivată Constiinta Spirituală a neamului. Si nu doar a acestui neam...*
Acest eveniment se va produce prin eforturile unei intregi echipe terestre,
care s-a format din rândul celor care au muncit cu ei însisi si s-au
transformat devenind mai buni. Ei au dovedit astfel că sunt apti ca sa
participe la renasterea Constiintei Spirituale a neamului si la crearea Noii
Spiritualităti aici pe tărâmul străvechii Dacii. Această Lucrare este
dirijată si va fi finalizata prin fortele reunite ale multor Entităti de
Lumină coordonate de Sf. Cuvios Ioan de la Prislop, cel care a început
această lucrare încă de la sfârsitul secolului XV."
http://putereaprezentului.files.wordpress.com/2010/06/13sept-ioan-de-la-prislop.jpg
"Persoanelor care au privilegiul de a ajunge în munţii Orăştie, la cetăţile
dacice, le recomand să aibă grijă la atitudinea pe care o au acolo. Regula
de bază este: să taci şi să asculţi. Tăcerea este necesară în locuri unde
dacă vorbeşti tu, sau asculţi ce îţi povesteşte vecinul din stânga, rişti să
nu Îl auzi pe Dumnezeu, când îţi spune ceea ce doreai să afli de când te-ai
născut şi ai devenit conştient de tine.
Este foarte bine să asculţi, să taci, să percepi, să simţi, să îţi laşi
sufletul invadat de frumuseţea şi forţa locurilor şi să îţi umpli bateriile
cu energia infinită a universului care pare că şi-a concentrat toată esenţa
în acele locuri sfinte.
Forţa vibraţională, energetică, a cetăţilor dacice, a locurilor sacre din
munţii Orăştie, depăşeşte cu mult puterea noastră de înţelegere. Acolo sunt
locuri sacre, înălţătoare, puternice şi subtile, care te infioară şi te
ridică cu amploarea lor discretă.
La mănăstirea Prislop, omul are şansa de a trăi întâlnirea zguduitoare cu
măreţia sfântului cuvios Ioan de la Prislop, cel care ajută cu o forţă
infinită toată suflarea trăitoare a plaiurilor româneşti. Începând de la
sfârşitul secolului al XV-lea, Cuviosul Ioan şi-a întins aripa ocrotitoare
asupra acestor meleaguri şi a repus în funcţiune sistemele energetice,
informaţionale, vibraţionale, ale Marelui Ansamblu de purificare,
transformare, schimbare, curăţare şi potenţare, construit cu 16 secole
înainte de Deceneu, cea mai iscusită minte care a ocupat vreodată tronul de
Mare Preot al Daciei. Cuviosul Ioan este cel care a activat şi adaptat
sistemele create de Deceneu şi utilizate cu iscusinţă de capnoboţi, de
preoţi şi mai ales de preotesele zeiţei Bendis. În prezent, sistemele sunt
pregătite şi adaptate pentru a-l ajuta pe omul actual, cel la care sunt
active 5 sau chiar 6 corpuri.
Ar fi o imensă greşeală să credem că simpla vizită în aceste locuri ne
rezolvă problemele. Nu aceasta este menirea locului.
Locurile, ajută, favorizează, oferă şanse şi oportunităţi, dar elementul
principal rămâne munca activă şi susţinută a fiecărui om care îşi doreşte
schimbarea. Trebuie ca fiecare om să se lupte cu răul din el şi să îl reducă
la minim, să elimine din viaţa sa manifestările negative, distructive şi să
încerce să facă totul în mod constructiv, să fie mai bun şi să se ridice la
cele mai înlte culmi. Nimeni nu concurează cu nimeni, ci doar cu el însuşi.
Trebuie ca tu, cel de azi, să fii mai bun decât tu, cel de ieri, iar tu, cel
de mâine, să te ridici mai sus decât ai fost astăzi.
La Sarmisegetusa omul are şansa de a scoate din adâncul sufletului său ceea
ce nu are ce căuta acolo, de a afla ce ţinte trebuie să atingă pentru a face
paşi pe calea evoluţiei sale. La Sarmisegetusa te purifici şi te pregăteşti
să repari ceea ce nu a fost corect în gandurile, sentimentele şi acţiunile
tale din trecut. Trebuie să reparăm ceea ce am stricat.
La Costeşti, la Cetăţuie, este locul unde ţi se oferă hrană informaţională
înaltă, locul unde te "înţelepţeşti", aşa după cum îl descria o prea bună
doamnă. Acolo afli ceea ce trebuie să ştii ca să poţi face ceea ce trebuie.
Vechea cetate de scaun a lui Burebista, de pe vremea primelor sale întâlniri
cu Deceneu, reprezintă locul unde s-a născut ideea unirii dacilor, locul
unde Deceneu i-a împărtăşit marelui Burebista planul său de ridicare a
dacilor şi a Daciei. De acolo a început povestea uluitoare a marilor
sanctuare terasate de la Sarmisegetusa Regia, acea veritabilă minune
mondială, care abia acum începe să îşi desvăluie secretele în faţa minţilor
însetate de cunoaştere şi a sufletelor tânjind după balsamul infiorător şi
înălţător al spiritualităţii naturale a dacilor.
Apogeul periplului prin zona sacră a Daciei îl atingi după ce treci proba
ascensiunii, pe drumul către cetatea Blidaru, singura fortăreaţă a dacilor
necucerită de romani. Drumul dificil, dar posibil, îi sperie pe mulţi, dar
avântul lor ar fi înzecit sau însutit, dacă ar ştii că sus, în cetatea
Blidaru, au şansa de a pătrunde în Antecamera Divinităţii, acolo unde
sfinţii, Ierarhiile Divine, Entităţile de Lumină, coboară până la
cutezătorii muritori care au curajul să acceadă acolo. Orice întrebare
rostită acolo şi-a primit răspunsul. Orice problemă pentru care s-a
solicitat soluţie s-a rezolvat. Orice solicitare de ajutor a fost aprobată
cu promptitudine şi totală bunăvoinţă.
Şi totul se desfăşoară firesc, natural, discret, fără nimic spectaculos,
doar sufletul şi spiritul celui ajuns acolo având parte de toate desfătările
şi bunătăţile înălţătoare pentru un om care vrea să fie mai bun şi mai
aproape de Dumnezeu.
La cetăţile dacice este bine să taci mult, să asculţi mult şi să accepţi
totul. Orice om pleacă de acolo cu o stare pe care o va prelungi atât de
mult pe cât de puternic şi-a deschis sufletul. Locurile acelea sunt ca o apă
vie la care sufletul nostru tânjeşte să se adape cât mai des, lunar dacă
s-ar putea...
**Agatârşi (oamenii-lupi) - unul din cele 50 de triburi dacice. Burebista
era rege peste acest trib, iar cetatea sa de scaun era Cetăţuia din
Costeşti.*
*sursa astrologul si ezoteristul Alexandru Nicolici*
http://putereaprezentului.wordpress.com/2010/06/13/preotesele-si-centrele-spirituale-din-muntii-orastie/

Nicolici - Friday, 09 July 2010 07:11:20

Cetatea preoteselor zeitei Bendis

Miercuri, 23 iunie 2010, am atins una din cele mai înalte culmi din această viaţă – cetatea preoteselor de la Feţele Albe. Deşi unora li se poate părea o bagatelă, sau o realizare minoră, pentru mine acest moment a avut o semnificaţie specială. Cu siguranţă nici dacă esacaladam Everestul nu aş fi fost atât de mulţumit şi fericit, cum am fost în momentul când am ajuns la ruinele cetăţii preoteselor zeiţei Bendis.
Am urcat muntele impreună cu alte 4 persoane, pe o ploaie măruntă şi caldă, care din când în când ne mângâia şi cu câteva rafale de vânt. Am început urcuşul cu emoţie şi sfială, aproape nevenindu-mi să cred că refac drumul pe care nu mai urcasem de 19 secole…
Atmosfera era extrem de luminoasă, ca şi cum soarele reuşea să răzbată dincolo de perdeaua norilor. Totul era scăldat într-o nuanţă de alb-lăptos, cu o umiditate maximă, ce ne făcea să simţim protecţia caldă, învăluitoare şi ocrotitoare a Mamei Pământ (zeiţa Bendis).
Drumul pornea abrupt, cu o inclinaţie foarte mare şi urca şerpuitor, ducând spre stânga şi urcând aproape pe nesimţite. Deşi panta era abruptă, cu toţii am simţit un ajutor imens care ne-a luat pe sus si ne-a propulsat cu o viteză mare pe urcuşul către cetatea preoteselor. Mă aşteptam ca drumul să fie greu, iar condiţiile meteorologice să îl facă de-a dreptul infernal. Dar nu a fost deloc aşa. Urcam, respiram, făceam multe ocoluri la dreapta, stânga, dreapta şi tot aşa până când deodată, drumul s-a liniştit şi a trecut la o cărare aproape orizontală. M-am bucurat, am mulţumit în gând pentru ajutor şi pentru că ni se dădea voie să accedem pe acest munte. Am continuat prudent inaintarea, urmărind la fiecare pas semnalele pe care le receptam de la pământul alunecos, de la stropii de ploaie care şiroiau pe noi, de la vegetaţia care parca se mira bucuroasă că ne vede şi se plângea de durerile trecutului pe care trecerea timpului nu le-a putut face uitate.
Apoi cărarea a început să devină iar abruptă, s-a îngustat şi mai tare şi a urmat o altă porţiune de urcuş. Păseam prudent si nici prin gând nu-mi trecea imaginea a ceea ce ar fi însemnat un pas gresit, o jumătate de metru mai la stânga. Asta ar fi declansat o rostogolire spectaculoasă la vale, pe un povîrnis cu o panta mai mare de 60 de grade si cu sigurantă oasele mele nu s-ar fi simtit prea comod zburând până jos. Drumul era periculos, dar simteam că nimic rău nu ni se putea întâmpla. Simteam aripa protectoare a Marelui Veghetor, sfântul Cuvios Ioan de la Prislop, cel care de 19 secole avea grijă de muntele acela...
Urcusul aprubt se prelungea până la confluenta cu un pârâu nu mai lat de un metru, care curgea spumegând gălăgios si învolburat la vale. Până si apa pârâului era albă de la spuma vîrtejurilor si cascadelor pe care le năstea. De sus ploaia curgea necontenit, mărunt si cald, încât aveam senzatia de cald, umed, plăcut si ocrotitor, ca si cum cineva ne tinea pe toti în brate si ne proteja de tot ce era rău. Si totusi, cerul, era luminos si alb, ca si cum norii de ploaie ar fi fost o zăpadă albă, pufoasă si lăptoasă, pe care cineva o încălzea topind-o la focul sacru al zeitei Bendis.
Simteai un prag perceput din însăsi existenta pârâului învolburat si percepeam clar o poartă sau un prag care marca trecerea dincolo de pârâu. Îti trebuie curaj ca să treci mai departe si să continui ascensiunea spre sanctuarul cel mai înalt si cel mai uitat al Muntelui Sacru. Am păsit cu grijă mai departe, am trecut pârâul si am aterizat pe un tărâm care emitea o vibratie neobisnuită, stranie. Drumul continua cu o pădure de conifere, poate pini, lungi, subtiri si înalti, a căror crengi erau uscate si doar în vârful vârfului fiecăruia, undeva la peste 20-30 de metri înăltime, erau două trei crengi verzi. Cum drumul te obliga să te uiti atent la fiecare palmă de pământ pe care puneai piciorul, era greu să vezi vârfurile verzi asa că senzatia resimtită era cea a unei păduri moarte. Această stare se mentinea pe măsură ce străbăteam prudent cărarea îngustă si alterna din când în când cu stări emotionale intense. Aveam senzatia că îmi retrăiesc viata, sau vietile si că revăd totul cu ochi obiectivi. Emotiile erau foarte puternice si sincer, cred că ar fi foarte usor să îti alterezi echilibrul psihic dacă ai încerca să străbati acele locuri fără ca sufletul tău să fie indelung pregătit in prealabil.
anent aveam senzatia că nu suntem singuri, că sute de ochi ne privesc, curiosi si atenti, ca nu cumva să facem ceva necuvenit sau nepotrivit cu măretia locului. Eram foarte multi cei ce ne preumblam pe Muntele Sacru în acea zi...
Drumul prin pădurea ciudată a durat destul de mult si s-a terminat brusc în momentul când am dat nas în nas cu zidurile cetătii Fetelor Albe. Apărute de niciunde, acoperite de o vegetatie abundentă zidurile emanau o senzatie si mai ciudată decât cea din pădurea pe care tocmai o străbătusem.
Cei mai multi dintre noi au fost dezamăgiti de putinul pe care îl oferea privirilor noastre cetatea preoteselor zeitei Bendis. Am simtit cu totii fiorul pe care îl emit acele ziduri, chiar si asa, acoperite de vegetatia atotcuprinzătoare care sufocă vestigiile subtile ale celui mai sacru loc al spiritualităti dacice. Cred că maestrul Deceneu era în sfârsit multumit că ajunsesem în sfârsit acolo unde îmi trasase de lucru. Reparatia poate începe, renasterea poate veni. Mai încolo îl simteam pe Marele Veghetor, cuviosul Ioan de la Prislop, care parcă apăsa pe niste butoane subtile ale unui panou de comandă invizibil, pregătind momentul Marii Treziri a Constiintei Spirituale a Neamului.
Ploaia continua să cadă la fel de umedă si caldă, ba chiar cu răpăieli violente si bruste, dar căldura emanată de vestigii, flăcările izbucnite în sufletele noastre, ne făceau să nu vedem ploaia de afară, ci doar bucuria si multumirea din sufletele noastre. Eram fericit că fusesem acceptat si mi se permisese accesul la cel mai teribil sanctuar dacic.
Am simtit o îmbrătisare caldă ca si cum tatăl îsi strângea în brate fiul si pasii mi-au fost condusi către o mică terasă, cam de opt metri pe zece, unde pe un teren plat cresteau zece mesteceni subtiri, înalti si ireali de albi, strâns legati unul de altul, ba chiar tâsnind câte trei-patru din aceeasi rădăcină. Adi m-a chemat si mi-a atras atentia asupra energiei înalte a acelui loc. Acolo am simtit că am ajuns ACASĂ. Izvorul Energiei Vietii îsi revărsa valurile ocrotitoare si energizante peste noi. Desi urcusul a fost istovitor, toti ne simteam odihniti si încărcati de energie si fortă.
Am stat un minut sau două lăsând valurile izvorului Energiei Vietii să mă pătrundă. Culori, oameni, lupte, fete, preoti, preotese, soldati daci si romani, totul se perinda vertiginos prin fata ochilor mei larg deschisi. Retrăiam un trecut care durea, iar sfâsierea sufletească era mare, chiar dacă se simtea rana oblojită ce mergea spre vindecare. Dureros, înăltător, sublim, tragic, dar VIU. Viata pulsa acolo cu o fortă fantastică de parcă mă aflam în mijlocul izvorului pe care Divinitatea l-a pus în miscare atunci când a creat lumea. Spiritul, acel inefabil pe care multi întelepti au încercat să îl ilustreze pentru a-l face inteligibil constiintei oamenilor, se revela acolo palpabil, viu, puternic, aproape tangibil fizic. Spiritualitatea era vie si condensată, activă, puternică, gata să se reverse cu efectul său înăltător peste o întreagă umanitate care si-a uitat sufletul si si-a rătăcit spiritul. Aveam senzatia că sunt într-un furnal, într-un reactor nuclear, într-un vulcan care se pregăteste să erupă, unde energiile fierb la cea mai mare intensitate, încercând să îsi croiască un drum către lume, către oameni.
Am simtit pregătirile, nerăbdarea secolelor, asteptarea zidurilor din care tâsneau copaci subtiri crecuti semeti si falnici, Totul este încărcat de istorie si totusi atât de actual. Este pentru Noi toti, Aici si Acum. Mai este un pic! Câteva zile ne mai despart de momentul când trecutul ne va aduce aminte cine am fost ca să putem să fim cine suntem, acum la cumpăna mileniilor, când trecutul îsi dă mâna cu viitorul pentru a ne oferi sansa de a construi un prezent pentru un viitor spiritual. Timpul îsi iese din limitele pe care i le atribuim noi si se confundă cu Vesnicia. Totul a fost, este si va fi. Iar noi la fel... Dă Doamne să fim mai buni decât până acum si mai iubitori decât am fost vreodată!
Am zăbovit putin la cetatea preoteselor. Ceasurile noastre indicau o ora si jumătate, dar sufletele noastre trăiseră emotiile de parca stătusem doar câteva clipe. Curgerea timpului se trăieste altfel când respiri aerul cetătii preoteselor.
Ne-am despărtit cu greu de cetate si am pornit pe drumul de întoarcere. Trupurile noastre nu simteau oboseala, eram binedispusi si plecam încărcati de o stare înaltă. Drumul la întoarcere a fost la fel de ciudat. Parcă erau altele cărările pe care coboram si totusi erau aceleasi. Întoarcerea a decurs frumos, pasnic si linistit, de parcă o întreagă ceată de preotese milostive ne îndrumau pasii si aveau grijă să punem piciorul pe cărarea care trebuie.
Cu toată ploaia care nu contenea să cadă si cu drumul care devenise alunecos, totusi am coborât cu bine. Au fost si câteva evenimente care ne-au mai destins din contemplarea stărilor cu care fusesem coplesiti. Cîteva aterizări dorsal-posterioare neplanificate, haine pline de mult noroi, pârâul care vroia să ne îmbrătiseze umed cu apele lui învolburate si încerca să ne împiedice ca să ne îmbăieze cât mai vârtos, câteva derapaje mai mult sau mai putin controlate la întoarcerile si răsucirile bruste ale cărării si susurul puternic al pârâului Grădistea, cel care ne astepta jos acolo unde lăsasem masinile.
După aproape o oră am ajuns jos si toti purtam în suflete o experientă de neuitat si o trăire plină de o incomesurabilă fericire.
Alexandru Nicolici
Oradea, 28.06.2010