Index > DIN DAR DARUITI, SAU NOUA ENERGIE PE INTELESUL TUTUROR > Oglinda, Actorul
Discutand cu cateva persoane care au citit comentariul postat la rubrica NOI INVATATURI, am constatat ca au acordat o mare atentie artificiului actorul. Pentru ca el este strans legat de oglinda si de lucrul cu instrumentele, revin acum cu explicatii suplimentare si cu exemple din viata, cerandu-mi anticipat scuze pentru lungimea materialului si pentru nota personala.
Revenim la lectia de inot. Inainte de a intra in apa, orice om isi scoate hainele iar daca merge la piscina, face un dus de curatenie.
De mii de ani, rolul dusului de curatenie este jucat de spovedanie. Ea ne este mult usurata de artificiul pe care l-am numit actorul si mai ales de OGLINDA. Despre oglinda ne vorbea adesea domnul Branc ; despre ea a scris in TREZIREA SPIRITUALA SI VINDECAREA TOTALA la paginile 79 – 81.
Pentru a intelege mai usor ce este oglinda si cum o putem folosi spre binele nostru personal si al tuturor, voi povesti aici cum l-am cunoscut pe domnul Branc, Mitrut, cum cu atata smerenie ii placea sa i se spuna.
La sfatul d-lui prof. Al. Maruta, caruia nu-i voi putea niciodata multumi indeajuns pentru acest mare bine,l-am sunat pe d-nul Branc intr-o dimineata pe la ora 9, acasa. Ca multi altii aveam o problema grava pe care nu o putusem rezolva nicicum si nicaieri. Era ocupat si de aceea m-a rugat sa revin cu telefonul in seara aceleiasi zile, adaugand:
Pana atunci noteaza tot ce nu iti place la tine, la ceilalti, in viata ta si mi le spui diseara.
Habar nu aveam de ce este nevoie sa fac acest lucru, dar pentru ca doream cu tot dinadinsul ca problema mea sa-si gaseasca rezolvarea, am notat cat a fost ziulica de lunga tot ce ma iritase pana atunci in toate intamplarile prin care trecusem si pe care mi le aminteam, la toti cei ce imi veneau in fata ochilor. Mai spalam un vas si …hop ! il luam la forfecat,cu mare simt de raspundere. pe …X, mai dadeam un pic cu matura si iar, hop !, ma intrerupeam pentru a nota pe hartie ce imi facuse neplacut, cu nu stiu cati ani in urma, Y, amestecam de doua ori in mancare si …Z imi spunea din amintire: Stai ca mai sunt si eu pe aici! De mine ai uitat? ,s. a. m. d. Bine inteles ca incepusem, asa cum mi se spusese, cu mine insami. La mine nu vazusem cine stie ce, doar lucruri si trasaturi minore. La ceilalti insa, ohoho ! cate erau !!!!!!!! M-am oprit din notat spre seara.
I-am citit, asa cum imi ceruse, lista. Din cand in cand auzeam cate un cascat sonor, ca un suierat. La inceput am facut o pauza crezand ca il plictisesc. Nu, nu, continua ! mi-a spus Ia uite cum ies !Nu stiam ce vrea sa insemne asta dar am continuat citirea listei pana la sfarsit. Cand am terminat m-a intrebat:
-Ia spune-mi, mai esti vie?
-Da…i-am raspuns eu mirata, cu jumatate de glas De ce?
-Cand ai avut timp sa aduni atatea?
-Paaai…stiti…in …ani, omul aduna de toate. Si eu sunt fata strangatoare, am incercat eu sa glumesc
Am aflat ulterior ca lectura listei mele durase cam un sfert de ora.
Ce a facut el cu cele citite de mine nu mai spun caci toti cei care l-au intalnit stiu.
Am dormit in noaptea aceea ca un prunc. M-am sculat perfect odihnita si, culmea ! am reusit sa-mi indrept coloana vertebrala desi nu aceasta era problema pentru care apelasem la el. Pana atunci, umerii mei erau adusi in fata si, pe zi ce trecea, ma cocosam din ce in ce mai mult, in ciuda eforturilor de a sta cu spatele drept. Simteam, efectiv, o greutate apasandu-ma cu putere in jos iar
acum acea greutate disparuse peste noapte. Nu facusem nimic special, nici un tratament de la ora 9 seara pana a doua zi dimineata, tot asa cum nu facusem nici odata vreun tratament pentru aceasta suferinta; citisem doar unui om o lista al carei scop nu il intelesesem iar acum suferinta mea de ani buni disparuse !!!Si nu a mai reaparut nici pana in ziua de azi.
Ce se intamplase?
Multe! vor spune cei care l-au cunoscut pe Mitrut
Ma voi opri doar asupra unui singur lucru;
Cerandu-mi sa observ, sa notez si sa spun tot ce nu imi place la mine, la ceilalti si in viata mea de pana atunci, imi cceruse de fapt sa constientizez, sa recunosc si sa marturisesc aspectele mele, sa fac, prin urmare, SPOVEDANIA. Cum sa constientizez acum,daca o viata intrega nu stiusem si nu fusesem in stare sa o fac? Va amintiti ca lista cu propriile-mi aspecte era tare, tare saracuta.
Ei bine, da, privindu-ma in oglinda ; in oglinda vie, umana a comportamentului celorlalti, a faptelor lor si ale mele, a intamplarilor prin care trecusem.
Pentru a intelege mai bine, sa ne amintim cum se comporta puii animalelor atunci cand se privesc intr-o oglinda. Se comporta ca in fata unui ALT animal. Iar bebelusii nostri? Nici ei nu stiu ca imaginea vazuta in oglinda este a lor, crezand ca este vorba de altcineva. Crescand, incepem sa ne cunoastem corpul fizic, iar chipul, figura ne-o recunoastem dupa ce ne-am privit in oglinda din sticla.
Dar ce facem cu trairile, cu reactiile noastre negandite, cu actiunile noastre premeditate sau nepremeditate, cu aspectele noastre, cum le numeste domnul Branc in cartea AUTOVINDECARE PRIN ALCHIMIA DIVINA la pagina 39? Cum sa ni le amintim si mai ales cum sa constientizam impactul lor asupra celorlalti atata timp cat inca nu s-a inventat o oglinda materiala, palpabila, care sa ne arate asa cum suntem pana in profunzimea fiintei noastre?
Fie ca ne place sau nu, ea exista totusi in tot ce ne inconjoara. Ea este la indemana noastra. Trebuie numai sa o descoperim, sa invatam cum sa o folosim, sa luam act de cele reflectate de ea --sa constientizam deci --, sa le marturisim, sa ne asumam responsabilitatea pentru ele si, daca nu ne place ce vedem in ea, sa lucram pentru schimbarea lor.
Cum? In nici un caz prin schimbarea celor din jur. Am incercat acest lucru fiecare dintre noi de mii de ori si a fost truda zadarnica.
De ce?
Pentru ca, asa cum ne spune Mitrut, nu am incercat sa schimbam pe cine trebuie si putem schimba, adica pe noi insine.
Si cu ceilalti ce facem? va intrebati probabil.
Ii acceptam asa cum sunt, caci datorita exemplului nostru, le va veni si lor timpul sa se schimbe
Cum sa ne schimbam pe noi insine?
In primul rand cu simt de raspundere, cu acelasi simt de raspundere cu care ii forfecam, judecam, ba chiar ii acuzam pe ceilalti. Nu radeti caci a doua zi, cand am vorbit din nou cu Mitrut m-a intrebat:
Ce simti?
O mare, imensa, responsabilitate!
Da, simteam, parca, pentru prima data in viata mea ca sunt cu adevarat responsabila fata de mine si pentru tot ce mi se intampla. De ce? Ce se petrecuse cu mine?
Ma privisem, fara sa stiu ca fac acest lucru, pentru prima data in adevarata oglinda a vietii mele:cei ce ma inconjurau si faptele lor.
Acum nu-i mai critic pe ceilalti. Acum doar ii privesc, ii accept asa cum sunt sau, cel putin ma straduiesc sa o fac iar cand reusesc constat ca nu mai sufar din pricina lor. Din pacate, primul meu impuls nu este inca cel de iubire, asa cum ne cere Mantuitorul, dar ma straduiesc sa constientizez, sa selectez si sa lucrez cu aspectele mele de nelumina,neiubire, nearmonie.
METODA SELECTARII ASPECTELOR este extrem de simpla.
Am aflat-o tot de la Mitrut dar si de la cei care au avut fericirea de a-i fi in preajma in mai multe ocazii. Dintre acestia amintesc aici doar pe Mihaela din Suceava si pe Loredana din Iasi carora le multumesc si pe aceasta cale pentru deschiderea si marinimia cu care impartasesc si altora cele stiute. Cu permisiunea lor o prezint aici:
A) Daca intr-o situatie, intalnire, convorbire, etc ceva te supara, iti produce chiar si un mic disconfort, ai intalnit un aspect al tau.
B) Daca te supara atat pe tine cat si pe celalalt (ceilalti) , este aspectul fiecaruia
C) Daca pe tine nu te supara dar il (ii) supara numai pe celalalt (ceilalti) este aspectul lui (lor)
D) Daca nu va supara pe nici unul, este minunat.
Ce este de facut pentru ca disconfortul sa nu se mai repete?
In cazul A): Constientizeaza aspectul (aspectele), recunoaste ca este (sunt) al (ale) tau (tale) si lucreza cat poti de mult cu el (ele) pana cand intalnindu-te sau doar amintindu-ti intamplarea sau persoana nu mai ai nici un resentiment, nici o reactie negativa.
Avantaj: nu mai astepti ca timpul sau psihologul sa te vindece si nu dai nici un ban. Depinde doar de tine cat de mult vrei sa lucrezi si cu ce instrumente
In cazul B), ideal ar fi sa lucreze toate persoanele implicate
In cazul C), singura treaba pe care o poti face, daca vrei si daca ti se cere ajutorul,este aceea de a-l sfatui si de a te ruga pentru cel in cauza.
In cazul D), Nu ai nimic de lucrat caci sunt aspecte de lumina, iubire, armonie.
Atentie! In cazurile A si B se poate intampla ceea ce mi-a scris Mitrut cu alt prilej. Citez: ……”din cand in cand se mai da cate o recapitulare, sa vada daca nu ai uitat “.
RECAPITULAREA
Ajunsi in situatia recapitularii, ne alegem una dintre urmatoarele atitudini:
1) Prima atitudine:
Ne prabusim nemultumiti sau chiar disperati. Ne spunem:
Uite cate eforturi am facut ca sa se schimbe lucrurile si, cu toate astea, am ajuns tot de unde am plecat !!!
In aceasta situatie uitam ca nu putem schimba nici lucrurile, nici pe celelalte persoane, ca singurii pe care ii putem schimba suntem noi insine (l-am citat din nou pe Mitrut) iar schimbandu-ne,invatandu-ne lectia nu mai este nevoie sa trecem prin aceleasi situatii sau acelasi tip de situatii. Daca totusi se intampla sa mai trecem prin ele, o facem cu seninatate.
In momentul recapitularii, unii dintre noi abandoneaza, aleg alte si alte drumuri. Acestia uita ca nu poti bea apa curata dintr-un vas murdar si ca incercarea respectiva a aparut in viata lor nu pentru a fi pedepsiti pentru ceva anume sau pentru a fi incercati de Dumnezeu, asa cum credem unii dintre noi. Ea a venit pentru a-i ajuta sa faca, temeinic, curatenie, sa-si invete lectia de viata pentru a –si putea continua existenta cu constiinta curata si cu inima plina ce iubire pe care sa o poata manifesta liber si nestingherit, ca o fiinta facuta dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu
2) A doua atitudine:
Constientizezi din nou aspectul respectiv si lucrezi din nou cu el pana la completa disparitie prin transformarea /alchimizarea lui in lumina, iubire, armonie.
Pentru a se intelege mai usor, voi da un exemplu simplu:
M-am pomenit la un moment dat, fara nici un motiv, ca imi este teama de controlorii de bilete din mijloacele de transport in comun. De indata ce vedeam unul, inima imi sarea din loc si ma uitam de o suta de ori sa vad daca am biletul in regula. In zadar imi spuneam ca ei isi joaca doar rolul, ca nu am nici un motiv de ingrijorare, in zadar ma certam pentru frica mea nejustificata,ea era tot acolo si pe zi ce trecea, tot mai mare.
Am constientizat aspectele, caci ea ascundea mai multe,am lucrat cu ele si teama a disparut.
A trecut mai bine de un an, cand, pe neasteptate, intr-o zi m-a vizitat din nou. Era cu mult mai mica, dar era. Am constientizat-o pe data si chiar in autobuz am lucrat cu ea. In mai putin de 5 minute, inainte de prezentarea biletului la control, isi luase talpasita. Pana in prezent nu a mai revenit.
Se pot ridica, desigur, obiectii:
Ce are a face exemplul acesta cu oglinda? sau
Te-o fi prins vreodata fara bilet si de aia ti-a fost frica sau
Ce, tu ai fost controlor de autobuz?
Nu, nici vorba, dar sunteti pe aproape: controlor am fost, ca atatia altii! Cati dintre noi nu ne-am controlat macar o data in viata sotul /sotia, copiii, parintii, colegii etc, uneori in mod excesiv?
Constientizand acest lucru, mi-am spus:
Da, Doamne, recunosc! I-am controlat! Acum imi dau seama ce rau imens am facut. Te rog sa ma ierti. Ii rog si pe ei, pe toti, sa ma ierte. Si am lucrat cu instrumentele.
Apoi mi-am dat seama ca aceasta teama a mea era expresia unor frici mai profunde, a fricii de autoritati si a fricii de severitate, de corectitudine inflexibila, dura, dusa la extrem. Ele erau chiar oglinda comportamentului meu autoritar, sever, rigid, de o corectitudine excesiva, lipsita de iubire si blandete, din multe imprejurari. Oare cate suferinte voi fi provocat purtandu-ma asa?
I-am multumit lui Dumnezeu ca toate acestea s-au intors la mine sub acest chip bland al fricii de controlori si L-am rugat sa ma ajute sa ma schimb, sa pun in locul lor acceptarea, iubirea, blandetea si intelegerea pentru cei cu care vin in contact. Iar pe ei, pe cei pe care i-am facut sa sufere. sa-i ajute sa ma ierte. Acestea toate le-am cerut in rugaciunile de alchimizare.
DIN NOU DESPRE ARTIFICIUL ACTORUL
Sa revin la actori. Daca i-as fi privit pe controlori numai si numai ca pe niste actori iar pe mine ca pe o actrita,fie ea si foarte bine intrata in rol, fara a constientiza nimic altceva, cu ce m-as fi ales?
Ca si pana atunci, rolul ar fi pus din ce in ce mai mult stapanire pe mine, pe viata mea si as fi trait un cosmar la fiecare intalnire a unui controlor sau poate a altora care m-ar fi controlat, ar fi fost excesiv de autoritari si severi cu mine. Cui i-ar fi folosit aceasta?
Totusi la ce mi-a servit actorul?
El mi-a oferit un ragaz pentru a ma putea detasa de situatia stresanta. Detasandu-ma, m-am putut privi in oglinda, am putut constientiza aspectele, le-am recunoscut si asumat, mi-am cerut iertare in primul rand de la Dumnezeu pentru perturbarea echilibrului meu si al celorlalti, m-am iertat pe mine si pe cei care, cu voie sau fara voie, mi-au indus acest comportament, le-am cerut iertare celor lezati si am lucrat cu ele. Am lucrat calm, fara invinuiri sau autoacuzatii iar la recapitulare mi-a fost usor.
Controlorii si frica mea in fata lor aparusera in rol de vedete in viata mea pentru a simti pe propria –mi piele atat actiunile mele cat si efectul lor asupra celor din jur. Erau oglinda mea fidela. Veneau, de fiecare data cu putere sporita, doar doar ma voi vedea in ei, voi constientiza si voi face ceva, ceva reparator, ceva vindecator.
La ce imi serveste actorul, la ce imi serveste oglinda?
Cred ca stiti deja. Risc totusi sa dau raspunsul: imi vor arata momentul in care voi ajunge sa fiu numai si numai
LUMINA IUBIRE ARMONIE IN MANIFESTARE, asa cum ne doreste Mantuitorul,asa cum ne-a transmis prin scrisoarea lui Mitrut. Sunt convinsa, absolut convinsa ca acest lucru se va intampla de vreme ce MANTUITORUL INSUSI NE AJUTA.
DOAMNE, Cel Ce Esti LUMINAIUBIREARMONIE, ajuta-ne !
3 august 2011
OGLINDA, ACTORUL
Discutand cu cateva persoane care au citit comentariul postat la rubrica NOI INVATATURI, am constatat ca au acordat o mare atentie artificiului actorul. Pentru ca el este strans legat de oglinda si de lucrul cu instrumentele, revin acum cu explicatii suplimentare si cu exemple din viata, cerandu-mi anticipat scuze pentru lungimea materialului si pentru nota personala.
Revenim la lectia de inot. Inainte de a intra in apa, orice om isi scoate hainele iar daca merge la piscina, face un dus de curatenie.
De mii de ani, rolul dusului de curatenie este jucat de spovedanie. Ea ne este mult usurata de artificiul pe care l-am numit actorul si mai ales de OGLINDA. Despre oglinda ne vorbea adesea domnul Branc ; despre ea a scris in TREZIREA SPIRITUALA SI VINDECAREA TOTALA la paginile 79 – 81.
Pentru a intelege mai usor ce este oglinda si cum o putem folosi spre binele nostru personal si al tuturor, voi povesti aici cum l-am cunoscut pe domnul Branc, Mitrut, cum cu atata smerenie ii placea sa i se spuna.
La sfatul d-lui prof. Al. Maruta, caruia nu-i voi putea niciodata multumi indeajuns pentru acest mare bine,l-am sunat pe d-nul Branc intr-o dimineata pe la ora 9, acasa. Ca multi altii aveam o problema grava pe care nu o putusem rezolva nicicum si nicaieri. Era ocupat si de aceea m-a rugat sa revin cu telefonul in seara aceleiasi zile, adaugand:
Pana atunci noteaza tot ce nu iti place la tine, la ceilalti, in viata ta si mi le spui diseara.
Habar nu aveam de ce este nevoie sa fac acest lucru, dar pentru ca doream cu tot dinadinsul ca problema mea sa-si gaseasca rezolvarea, am notat cat a fost ziulica de lunga tot ce ma iritase pana atunci in toate intamplarile prin care trecusem si pe care mi le aminteam, la toti cei ce imi veneau in fata ochilor. Mai spalam un vas si …hop ! il luam la forfecat,cu mare simt de raspundere. pe …X, mai dadeam un pic cu matura si iar, hop !, ma intrerupeam pentru a nota pe hartie ce imi facuse neplacut, cu nu stiu cati ani in urma, Y, amestecam de doua ori in mancare si …Z imi spunea din amintire: Stai ca mai sunt si eu pe aici! De mine ai uitat? ,s. a. m. d. Bine inteles ca incepusem, asa cum mi se spusese, cu mine insami. La mine nu vazusem cine stie ce, doar lucruri si trasaturi minore. La ceilalti insa, ohoho ! cate erau !!!!!!!! M-am oprit din notat spre seara.
I-am citit, asa cum imi ceruse, lista. Din cand in cand auzeam cate un cascat sonor, ca un suierat. La inceput am facut o pauza crezand ca il plictisesc. Nu, nu, continua ! mi-a spus Ia uite cum ies !Nu stiam ce vrea sa insemne asta dar am continuat citirea listei pana la sfarsit. Cand am terminat m-a intrebat:
-Ia spune-mi, mai esti vie?
-Da…i-am raspuns eu mirata, cu jumatate de glas De ce?
-Cand ai avut timp sa aduni atatea?
-Paaai…stiti…in …ani, omul aduna de toate. Si eu sunt fata strangatoare, am incercat eu sa glumesc
Am aflat ulterior ca lectura listei mele durase cam un sfert de ora.
Ce a facut el cu cele citite de mine nu mai spun caci toti cei care l-au intalnit stiu.
Am dormit in noaptea aceea ca un prunc. M-am sculat perfect odihnita si, culmea ! am reusit sa-mi indrept coloana vertebrala desi nu aceasta era problema pentru care apelasem la el. Pana atunci, umerii mei erau adusi in fata si, pe zi ce trecea, ma cocosam din ce in ce mai mult, in ciuda eforturilor de a sta cu spatele drept. Simteam, efectiv, o greutate apasandu-ma cu putere in jos iar
acum acea greutate disparuse peste noapte. Nu facusem nimic special, nici un tratament de la ora 9 seara pana a doua zi dimineata, tot asa cum nu facusem nici odata vreun tratament pentru aceasta suferinta; citisem doar unui om o lista al carei scop nu il intelesesem iar acum suferinta mea de ani buni disparuse !!!Si nu a mai reaparut nici pana in ziua de azi.
Ce se intamplase?
Multe! vor spune cei care l-au cunoscut pe Mitrut
Ma voi opri doar asupra unui singur lucru;
Cerandu-mi sa observ, sa notez si sa spun tot ce nu imi place la mine, la ceilalti si in viata mea de pana atunci, imi cceruse de fapt sa constientizez, sa recunosc si sa marturisesc aspectele mele, sa fac, prin urmare, SPOVEDANIA. Cum sa constientizez acum,daca o viata intrega nu stiusem si nu fusesem in stare sa o fac? Va amintiti ca lista cu propriile-mi aspecte era tare, tare saracuta.
Ei bine, da, privindu-ma in oglinda ; in oglinda vie, umana a comportamentului celorlalti, a faptelor lor si ale mele, a intamplarilor prin care trecusem.
Pentru a intelege mai bine, sa ne amintim cum se comporta puii animalelor atunci cand se privesc intr-o oglinda. Se comporta ca in fata unui ALT animal. Iar bebelusii nostri? Nici ei nu stiu ca imaginea vazuta in oglinda este a lor, crezand ca este vorba de altcineva. Crescand, incepem sa ne cunoastem corpul fizic, iar chipul, figura ne-o recunoastem dupa ce ne-am privit in oglinda din sticla.
Dar ce facem cu trairile, cu reactiile noastre negandite, cu actiunile noastre premeditate sau nepremeditate, cu aspectele noastre, cum le numeste domnul Branc in cartea AUTOVINDECARE PRIN ALCHIMIA DIVINA la pagina 39? Cum sa ni le amintim si mai ales cum sa constientizam impactul lor asupra celorlalti atata timp cat inca nu s-a inventat o oglinda materiala, palpabila, care sa ne arate asa cum suntem pana in profunzimea fiintei noastre?
Fie ca ne place sau nu, ea exista totusi in tot ce ne inconjoara. Ea este la indemana noastra. Trebuie numai sa o descoperim, sa invatam cum sa o folosim, sa luam act de cele reflectate de ea --sa constientizam deci --, sa le marturisim, sa ne asumam responsabilitatea pentru ele si, daca nu ne place ce vedem in ea, sa lucram pentru schimbarea lor.
Cum? In nici un caz prin schimbarea celor din jur. Am incercat acest lucru fiecare dintre noi de mii de ori si a fost truda zadarnica.
De ce?
Pentru ca, asa cum ne spune Mitrut, nu am incercat sa schimbam pe cine trebuie si putem schimba, adica pe noi insine.
Si cu ceilalti ce facem? va intrebati probabil.
Ii acceptam asa cum sunt, caci datorita exemplului nostru, le va veni si lor timpul sa se schimbe
Cum sa ne schimbam pe noi insine?
In primul rand cu simt de raspundere, cu acelasi simt de raspundere cu care ii forfecam, judecam, ba chiar ii acuzam pe ceilalti. Nu radeti caci a doua zi, cand am vorbit din nou cu Mitrut m-a intrebat:
Ce simti?
O mare, imensa, responsabilitate!
Da, simteam, parca, pentru prima data in viata mea ca sunt cu adevarat responsabila fata de mine si pentru tot ce mi se intampla. De ce? Ce se petrecuse cu mine?
Ma privisem, fara sa stiu ca fac acest lucru, pentru prima data in adevarata oglinda a vietii mele:cei ce ma inconjurau si faptele lor.
Acum nu-i mai critic pe ceilalti. Acum doar ii privesc, ii accept asa cum sunt sau, cel putin ma straduiesc sa o fac iar cand reusesc constat ca nu mai sufar din pricina lor. Din pacate, primul meu impuls nu este inca cel de iubire, asa cum ne cere Mantuitorul, dar ma straduiesc sa constientizez, sa selectez si sa lucrez cu aspectele mele de nelumina,neiubire, nearmonie.
METODA SELECTARII ASPECTELOR este extrem de simpla.
Am aflat-o tot de la Mitrut dar si de la cei care au avut fericirea de a-i fi in preajma in mai multe ocazii. Dintre acestia amintesc aici doar pe Mihaela din Suceava si pe Loredana din Iasi carora le multumesc si pe aceasta cale pentru deschiderea si marinimia cu care impartasesc si altora cele stiute. Cu permisiunea lor o prezint aici:
A) Daca intr-o situatie, intalnire, convorbire, etc ceva te supara, iti produce chiar si un mic disconfort, ai intalnit un aspect al tau.
B) Daca te supara atat pe tine cat si pe celalalt (ceilalti) , este aspectul fiecaruia
C) Daca pe tine nu te supara dar il (ii) supara numai pe celalalt (ceilalti) este aspectul lui (lor)
D) Daca nu va supara pe nici unul, este minunat.
Ce este de facut pentru ca disconfortul sa nu se mai repete?
In cazul A): Constientizeaza aspectul (aspectele), recunoaste ca este (sunt) al (ale) tau (tale) si lucreza cat poti de mult cu el (ele) pana cand intalnindu-te sau doar amintindu-ti intamplarea sau persoana nu mai ai nici un resentiment, nici o reactie negativa.
Avantaj: nu mai astepti ca timpul sau psihologul sa te vindece si nu dai nici un ban. Depinde doar de tine cat de mult vrei sa lucrezi si cu ce instrumente
In cazul B), ideal ar fi sa lucreze toate persoanele implicate
In cazul C), singura treaba pe care o poti face, daca vrei si daca ti se cere ajutorul,este aceea de a-l sfatui si de a te ruga pentru cel in cauza.
In cazul D), Nu ai nimic de lucrat caci sunt aspecte de lumina, iubire, armonie.
Atentie! In cazurile A si B se poate intampla ceea ce mi-a scris Mitrut cu alt prilej. Citez: ……”din cand in cand se mai da cate o recapitulare, sa vada daca nu ai uitat “.
RECAPITULAREA
Ajunsi in situatia recapitularii, ne alegem una dintre urmatoarele atitudini:
1) Prima atitudine:
Ne prabusim nemultumiti sau chiar disperati. Ne spunem:
Uite cate eforturi am facut ca sa se schimbe lucrurile si, cu toate astea, am ajuns tot de unde am plecat !!!
In aceasta situatie uitam ca nu putem schimba nici lucrurile, nici pe celelalte persoane, ca singurii pe care ii putem schimba suntem noi insine (l-am citat din nou pe Mitrut) iar schimbandu-ne,invatandu-ne lectia nu mai este nevoie sa trecem prin aceleasi situatii sau acelasi tip de situatii. Daca totusi se intampla sa mai trecem prin ele, o facem cu seninatate.
In momentul recapitularii, unii dintre noi abandoneaza, aleg alte si alte drumuri. Acestia uita ca nu poti bea apa curata dintr-un vas murdar si ca incercarea respectiva a aparut in viata lor nu pentru a fi pedepsiti pentru ceva anume sau pentru a fi incercati de Dumnezeu, asa cum credem unii dintre noi. Ea a venit pentru a-i ajuta sa faca, temeinic, curatenie, sa-si invete lectia de viata pentru a –si putea continua existenta cu constiinta curata si cu inima plina ce iubire pe care sa o poata manifesta liber si nestingherit, ca o fiinta facuta dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu
2) A doua atitudine:
Constientizezi din nou aspectul respectiv si lucrezi din nou cu el pana la completa disparitie prin transformarea /alchimizarea lui in lumina, iubire, armonie.
Pentru a se intelege mai usor, voi da un exemplu simplu:
M-am pomenit la un moment dat, fara nici un motiv, ca imi este teama de controlorii de bilete din mijloacele de transport in comun. De indata ce vedeam unul, inima imi sarea din loc si ma uitam de o suta de ori sa vad daca am biletul in regula. In zadar imi spuneam ca ei isi joaca doar rolul, ca nu am nici un motiv de ingrijorare, in zadar ma certam pentru frica mea nejustificata,ea era tot acolo si pe zi ce trecea, tot mai mare.
Am constientizat aspectele, caci ea ascundea mai multe,am lucrat cu ele si teama a disparut.
A trecut mai bine de un an, cand, pe neasteptate, intr-o zi m-a vizitat din nou. Era cu mult mai mica, dar era. Am constientizat-o pe data si chiar in autobuz am lucrat cu ea. In mai putin de 5 minute, inainte de prezentarea biletului la control, isi luase talpasita. Pana in prezent nu a mai revenit.
Se pot ridica, desigur, obiectii:
Ce are a face exemplul acesta cu oglinda? sau
Te-o fi prins vreodata fara bilet si de aia ti-a fost frica sau
Ce, tu ai fost controlor de autobuz?
Nu, nici vorba, dar sunteti pe aproape: controlor am fost, ca atatia altii! Cati dintre noi nu ne-am controlat macar o data in viata sotul /sotia, copiii, parintii, colegii etc, uneori in mod excesiv?
Constientizand acest lucru, mi-am spus:
Da, Doamne, recunosc! I-am controlat! Acum imi dau seama ce rau imens am facut. Te rog sa ma ierti. Ii rog si pe ei, pe toti, sa ma ierte. Si am lucrat cu instrumentele.
Apoi mi-am dat seama ca aceasta teama a mea era expresia unor frici mai profunde, a fricii de autoritati si a fricii de severitate, de corectitudine inflexibila, dura, dusa la extrem. Ele erau chiar oglinda comportamentului meu autoritar, sever, rigid, de o corectitudine excesiva, lipsita de iubire si blandete, din multe imprejurari. Oare cate suferinte voi fi provocat purtandu-ma asa?
I-am multumit lui Dumnezeu ca toate acestea s-au intors la mine sub acest chip bland al fricii de controlori si L-am rugat sa ma ajute sa ma schimb, sa pun in locul lor acceptarea, iubirea, blandetea si intelegerea pentru cei cu care vin in contact. Iar pe ei, pe cei pe care i-am facut sa sufere. sa-i ajute sa ma ierte. Acestea toate le-am cerut in rugaciunile de alchimizare.
DIN NOU DESPRE ARTIFICIUL ACTORUL
Sa revin la actori. Daca i-as fi privit pe controlori numai si numai ca pe niste actori iar pe mine ca pe o actrita,fie ea si foarte bine intrata in rol, fara a constientiza nimic altceva, cu ce m-as fi ales?
Ca si pana atunci, rolul ar fi pus din ce in ce mai mult stapanire pe mine, pe viata mea si as fi trait un cosmar la fiecare intalnire a unui controlor sau poate a altora care m-ar fi controlat, ar fi fost excesiv de autoritari si severi cu mine. Cui i-ar fi folosit aceasta?
Totusi la ce mi-a servit actorul?
El mi-a oferit un ragaz pentru a ma putea detasa de situatia stresanta. Detasandu-ma, m-am putut privi in oglinda, am putut constientiza aspectele, le-am recunoscut si asumat, mi-am cerut iertare in primul rand de la Dumnezeu pentru perturbarea echilibrului meu si al celorlalti, m-am iertat pe mine si pe cei care, cu voie sau fara voie, mi-au indus acest comportament, le-am cerut iertare celor lezati si am lucrat cu ele. Am lucrat calm, fara invinuiri sau autoacuzatii iar la recapitulare mi-a fost usor.
Controlorii si frica mea in fata lor aparusera in rol de vedete in viata mea pentru a simti pe propria –mi piele atat actiunile mele cat si efectul lor asupra celor din jur. Erau oglinda mea fidela. Veneau, de fiecare data cu putere sporita, doar doar ma voi vedea in ei, voi constientiza si voi face ceva, ceva reparator, ceva vindecator.
La ce imi serveste actorul, la ce imi serveste oglinda?
Cred ca stiti deja. Risc totusi sa dau raspunsul: imi vor arata momentul in care voi ajunge sa fiu numai si numai
LUMINA IUBIRE ARMONIE IN MANIFESTARE, asa cum ne doreste Mantuitorul,asa cum ne-a transmis prin scrisoarea lui Mitrut. Sunt convinsa, absolut convinsa ca acest lucru se va intampla de vreme ce MANTUITORUL INSUSI NE AJUTA.
DOAMNE, Cel Ce Esti LUMINAIUBIREARMONIE, ajuta-ne !
3 august 2011
Rodica, tehnoredactare Sanda
| COMENTARII: |
ENTITATI
© 2008 Branc Ioan Dumitru |
Contact