Implinesc acum o duioasa datorie de onoare facand publica scrisoarea pe care am primit-o de la domnul Branc, ca raspuns la o nedumerire a mea si poate si a altora.

Mentionez ca aceasta publicare se doreste a fi o invitatie la exprimare si impartasire pentru toti cei care, asemeni mie, au beneficiat de sfaturile, ajutorul si asistenta nemijlocita a d-nului Branc in rezolvarea problemelor de diferite naturi si in trezirea-evolutia spirituala.

Ea se vrea de asemenea o invitatie la impartasirea, spre folosul tuturor a raspunsurilor si invataturilor particulare, unele de interes general, pe care unii dintre noi le-am primit de-a lungul anilor de la domnia sa, precum si a mesajelor pe care cei treziti mai devreme decat noi le primesc acum, insa din modestie si smerenie, ezita sa le faca publice.

Tuturor acestora le multumesc anticipat.

Le multumesc si celor care vor binevoi a citi cele scrise aici.

Imi cer iertare pentru lungimea materialului. El se adreseaza celor in curs de trezire si celor treziti de putina vreme care au inca nevoie de explicatii suplimentare si de exemplificari concrete din partea cuiva care a trecut sau trece prin aceeasi etapa.

La intrebarea:

„DOMNUL IISUS HRISTOS este , cu adevarat suparat pe noi? Poate fi suparat EL care este numai LUMINA, IUBIRE si ARMONIE?

am primit de la d-ul Branc urmatorul raspuns:

„Ni se transmite ca nu este vorba de o suparare umana a MANTUITORULUI ci de asteptarile LUI de la noi de a-l onora PRIN FAPTELE NOASTRE DIN FIECARE MOMENT,DIN FIECARE ZI si nu numai prin rugaciuni, promisiuni sau angajamente.

EL ne onoreaza prin pretentiile pe care le are de la noi de a-L onora noi insine.

Iar onorarea sa se faca prin fapte demne, responsabile, prin IUBIRE NECONDITIONATA, adica ACCEPTARE TOTALA, indiferent despre ce este vorba si de cine.

Este cert ca se vrea de la noi sa fim, in manifestare deplina, slujitorii LUMINII, sa lasam mofturile, crosetatul si tot ce ne opreste sa fim ceea ce suntem cu adevarat:FIII si FIICELE LUMINII!

Nu fi trista, esti pe drumul bun si te straduiesti....... O sa fie si mai bine.

EXIGENTA DIVINA ESTE PERFECTA !!! Si noi putem fi la aceasta inaltime, daca vrem.

Suntem ajutati !

MANTUITORUL INSUSI ne ajuta !

Cu respect,

Ioan Dumitru Branc

10 martie 2011

Marturisesc, cu toata sinceritatea, ca am avut nevoie de ceva timp pana sa inteleg comunicarea primita.

Nelamurirea mea nu privea rugaciunile. Pe acestea este de la sine inteles ca le sporim. De altfel si Mitrut ne repeta neobosit:Rugati-va, rugati-va, rugati-va !!!

Nelamurirea mea se referea la FAPTE.

De aceea am intrebat in stanga si in dreapta(dar nu si pe Mitrut) ce se intelege prin faptele pe care MANTUITORUL le asteapta de la noi. Care sunt ele ? Cum trebuie sa fie pentru a raspunde pe deplin exigentei Divine ?

Majoritatea raspunsurilor aminteau cele stiute din Biblie:sa nu furi, sa nu minti,sa nu ucizi,sa rabzi ofensele, s.a.m.d.

Aceste raspunsuri nu m-au satisfacut. De ce? Pentru ca am simtit si inteles ca, pe langa toate acestea stiute, acum mai mult decat oricand, se mai asteapta de la noi ceva. Ceva foarte important, un aspect major, profund, pe care l-am pierdut din vedere desi este foarte clar si simplu.

Dar CE ? Ce este acel CEVA ?

In cele ce urmeaza voi vorbi doar in numele meu.

De cand l-am cunoscut, Mitrut mi-a spus mereu:

Roaga-te, roaga-te, roaga-te si ACCEPTA TOTUL!!! ACCEPTA-I PE TOTI SI TOT CE ITI VINE IN FATA !

L-am ascultat si am acceptat, am tot acceptat. Pentru mine a accepta insemna:inghite toate magariile, toate nedreptatile, toate ofensele.Cu alte cuvinte, a accepta inseamna „taci si inghite” fara sa ripostezi. Nu pot spune ca aceasta interpretare a mea a fost total gresita caci m-a scos din multe situatii neplacute, uneori conflictuale.

Netrecand dincolo de acest pas, ce obtinusem ?

Un sac enorm, burdusit bine cu frustrari, ura, neputinta, autoculpabilizari, lehamite si...altele tot atat de „frumoase”. Caram cu mine acest sac in tot locul si in tot ceasul. E drept ca prin recunoastere si marturisire sincera, prin constientizare deci, prin lucrul cu instrumentele, prin rugaciune mai usuram sacul, mai scapam de cate un aspect pentru o vreme, dar se intampla ca acela sa revina si tocmai cand imi era lumea mai draga.

Undeva greseam ! Eu greseam, nu ceilalti. Dar unde? UNDE ??

Inmultisem rugaciunile, ceream de Sus Lumina,Iubire,Armonie, simteam, stiam ca sunt ascultata, ajutata. In timpul rugaciunilor totul era minunat dar dupa catva timp...

Doream cu toata fiinta mea sa aflu unde gresesc,

Si am aflat raspunsul.

Cuvintele cheie din scrisoarea de mai sus mi l-au dat.

Acestea sunt:IUBIRE NECONDITIONATA, IN MANIFESTARE,ONORARE PRIN FAPTE DE FIECARE MOMENT,EXIGENTA DIVINA,MANTUITORUL INSUSI NE AJUTA !

Drumul lor fusese pregatit de rugaciuni, constientizare, acceptare,fie ea si incorect inteleasa, lucrul cu instrumentele si incredere.

Mi-am spus:”Desigur!!! Cum de nu am vazut pana acum ?!”

„Pana acum am fost, am trait ca un POTENTIAL de iubire neconditionata!”

„Acum MANTUITORUL imi cere sa o MANIFEST,sa o TRAIESC cu adevarat in fiecare clipa!”

Bine, bine, imi vei spune tu, cel care citesti acum si de abia te trezesti, pentru mine astea sunt tot vorbe goale ! Le-ai pescuit de la altii si acum mi le vinzi ca noi ?

Da, ai dreptate, numai ca nu ti-am spus inca si ce am mai inteles:

CUM sa ajungi sa fii iubire neconditionata in manifestare.

Este extraordinar de simplu. Este ca la inot !

Ce-am invatat noi pana acum (Mitrut ar spune,pe buna dreptate, :ce „ne-am reamintit” noi pana acum) au fost miscarile separate, facute mai intai pe uscat, apoi in apa.ajutati, asistati de antrenor, de incurajarile celor dragi. La inceput ne-a fost, poate, frica dar o instanta superioara, o vointa, uneori alta decat a noastra, ne-a obligat sa intram in apa. Am fost incurajati, sustinuti de prezenta colacului de salvare si a antrenorului. am exersat si iar am exersat pana totul a devenit reflex:intrand in apa nu ne mai gandim la miscarile pe care le facem. Inotam pur si simplu natural, asa cum respiram, cascam sau mergem, fara efort sau control constient.

Asta ni se cere acum. Asta ne-o cerem noi insine de la noi, cei care ne-am saturat sa fim sacii de box ai altora sau chiar ai nostri:IUBIREA NECONDITIONATA sa fie intrata in reflex, adica SA FIE IN MANIFESTARE,SA FIE,asa cum ne spune Mitrut, MOD DE VIATA ! Cu alte cuvinte, PRIMA NOASTRA REACTIE, cea INSTINCTIVA in fata oricui, a oricarei situatii, in orice loc, imprejurare sau timp sa nu mai FIE cea de riposta, opozitie, ranchiuna sau umilinta ci NUMAI SI NUMAI cea DE IUBIRE.

Ajungand la acest nivel IL ONORAM cu adevarat pe Dumnezeu, adica manifestam iubirea, respectul si consideratia pe care le avem pentru EL INSUSI care creindu-ne dupa chipul si asemanarea SA, ne-a facut demni de incredere, cinste si lauda. Noi trebuie doar sa lucram pentru a le merita cu adevarat. Avem tot ce ne trebuie pentru asta, inclusiv samanta iubirii Sale neconditionate.

Te mai indoiesti ?

Aminteste-ti inceputul primei tale iubiri adolescentine cand erai fericit(a) numai la gandul ca „el”(ea) exista pe lume.............

Am pus punctele de suspensie pentru a-ti lasa ragazul de a te mai bucura odata de prima ta iubire neconditionata constientizata, de mirajul ei, caci, da ,aceea este una dintre imaginile iubirii neconditionate in manifestare, Asta putem simti pentru tot ce ne inconjoara.

• Chiar si pentru cei rai, pentru cei nesuferiti ?te intrebi tu, cel ce citesti acum.

• Da chiar si pentru acestia !

• Cuum?! E peste puterile mele !

• Nu e atat de complicat. Fiecare om are...sa-i spunem...propriul secret....Ti-l voi impartasi pe al meu :Este cel enuntat de Shakespeare:ii privesc pe toti ca pe niste actori. Tot Mitrut mi-a reamintit acest lucru in timpul unei convorbiri despre nesimtire si nesimtiti:

• „Mitrut, nu-i mai pot suporta !Ma tem ca intr-o zi voi face un gest necugetat si il voi pocni pe unul !”zic eu indignata la culme.

• „Iubiiire”, imi spune el cu blandete, „ei joaca doar un rol ! Rolul de nesimtiti! Si tu l-ai jucat odata ! Ce-ai cu „oglinda”?

In clipa aceea am inteles:ei sunt actorii, noi suntem actorii, eu sunt actrita !

Ce s-a intamplat in ziua urmatoare ?

I-am intalnit din nou pe nesimtiti. Mi-am spus: „Cat de bine isi joaca rolul ! Cu cata maiestrie !” Am fost uimita, da, UIMITA ! sa constat ca nu ma mai deranjau deloc, absolut deloc si ca nu mai avem nici un resentiment fata de ei. Nostim este ca de atunci nici nu i-am mai intalnit atat de des iar daca imi ies in cale, nu prea ii mai vad 1

Sa nu crezi ca o duc pe roze. Inca nu am dobandit reflexul de a iubi totul dar lucrez, lucrez, lucrez. Lucrez cu instrumentele stiute asupra tuturor aspectelor mele, pe masura ce le constientizez. De cate ori imi amintesc, ma gandesc cu iubire la tot ce ma inconjoara, cu alte cuvinte, trimit lumina si iubire.

Rezultatul?

Instantaneu ma simt mai bine !

De ce ?

Pentru ca daruiesc ce am primit.

Incearca si tu si ai sa vezi !

Ma intrebi pana cand voi lucra?

Pana voi ajunge sa iubesc tot si toate, mai ales pe toti si pe toate, asa cum respir, fara a ma gandi ca trebuie sa iubesc. Atunci toate simtamintele, gandurile, intentiile, actiunile si faptele mele vor fi doar in si din iubire neconditionata, asa cum vrea MANTUITORUL.

Asta nu inseamna ca voi fi de acord cu tot ce se intampla, cu toti oamenii si actiunile lor. Asta inseamna ca ii voi accepta asa cum sunt,fara a mai suferi din pricina asteptarilor mele nesatisfacute si ii voi iubi asa cum sunt, cum vor ei sa fie, fara a le cere sa-mi dea ceva sau sa se schimbe. Atunci voi fi iubire in manifestare.

Atunci, de abia atunci, IL voi ONORA cu adevarat pe DUMNEZEU.

Este greu? Este usor?

Ce conteaza !

MANTUITORUL INSUSI NE AJUTA !!!

Doamne, ajuta-ne !

Rodica

Brasov, 3 aprilie 2011